Peisajul se schimbă
Se schimbă mereu
Când spui “e uşor”
Tocmai atunci ţi’e mai greu
.
Să’ncercăm o resuscitare
În stilul cunoscut
În care
Cuvintele să’şi regăsească
Măcar cadenţa, dacă nu
Esenţa
.
Plăsmuim fantezii,
Bizare geometrii
Ce cresc în noi,
Schelete ce se umplu
De cărnuri moi.
.
Trebuie să ne reinventăm,
Nu ne dă mâna altfel
Să procedăm…
Şi ne tot umflăm
În pene că suntem
Cine suntem
“…căci nu suntem altceva
Decât vânare de vânt”
Îşi şoptea sie’şi
Isihastul
Citind, în gând,
Eclesiastul
.
…gânduri ce curg
De’a valma
În timp ce’o plimb
pe Alma
…şi se adună’ntr’un obroc
Atunci când mă opresc
În loc
Iar Bruno se opreşte,
La rându’i
Şi mă priveşte…
.jpg)
