Mă trece’aşa, câteodată, câte’o stare, în care’ntregul trup îmi pare o haină’ntinsă la uscat, în soare…întoarse, cele două buzunare par amintiri, zvântându’se pe culme, prinse’n cârligele de rufe, prelinse'n riduri- bufe, martori tăcuţi ai trecerii’mi prin lume…
