Balada Lui X

...Faimosul anticar si-a scos frumoasele covoare, in fata anticariatului, la batut...Argintatul samovar isi tradeaza varsta prin reliefurile fals zgaite din abisuri coclite. Vina, draga, ia-ma de maini, sa vedem impreuna cari la anticari! Printre laute, printre lulele fanariote... copii, mai recente de varsta Lui...Totusi, vai, cu aceeasi chica incastrata in Timp! Alunga-ti clipa de ezitare intre cinema si rondeluri moderne, calcate de roti, si du-ma spre sus, daca poti...

La Timpurile Moi

Inaintea Ta au fost Epocile mele de Piatra: paleoliticul meu, mezoliticul meu, neoliticul meu. A urmat antichitatea mea .De mentionat ar fi aici : Babilonul meu- cu toate ziguratele- si dusmaniile mele Elene . Si... ai aparut Tu...si am vazut ca e bine...si s-a facut noapte...si iarasi zi...In fine... Dupa Tine au venit: Evul meu Mediu, Renasterea mea, cu stantele de dupa Gutenberg... si tot asa,Reforma mea... Si uite c-am ajuns , noi doi, teferi, La Timpurile Moi

Micul spitser

(1) Micul spitser alearga-n cercuri din ce in ce mai mari. Minimalist din fire, el isi tese, minutios, un vis frumos... o altfel de poveste de amor, nidata intr-o eprubeta cu un continut lichid si incolor si inodor. Un dor nebun l'apuca cand se urca pe scara, La raftul ce contine Solutia amara. (2) Micul spitser nu e urat defel; daca si-ar da parul altfel Ar fi chiar frumusel Si l-ar placea, poate, odata, Vreo fata Si pe el ... de s-ar griji nitel (3) Micul spitser are O fire De Artist, Desi, cu un artist comun e, poate, faptul Ca cel mai mare bucatar din lume Ramane tot barbatul

Mitsa nu stia sa zica...

Stante pesimiste

I Pamantul din om astupa hubloul lumina din el ...si devine Rutina II Corespondentul social , in aval ...si omul indigou, spre hau

Speranta

Motto: "natura non facit saltus"Am atatat Speranta pana aproape de infinit! M'am topit eu ...pe ea, totusi, mult prea...subit?! Atata de'aproape de Soarele meu, cel de un singur Dumnezeu...sunt! Ca si Minele din Tine, ca si Tinele din Mine e trupul meu, din ciocolat-amara, topindu-se, in zilele de vara ...Tu, mereu altfel, Tu, tot timpul aceeasi... Nu te mai juca cu Omul din mine, Caci El a trecut de mult timp De vremea cand se mai putea juca... Din vina Lui, din vina Ta ! Cand visul tau dospeste-n el orori de dincolo, cand toate vamile-s platite cu marunt, iar rest iau doar saracii ce se nimeresc prin preajma, Cand venetici pretind ca sunt aici de cand Pamantul s-a plamadit,El insusi, din Preasfantul, si cand Cuvantul, sorbit din ciorba initiala, ma frige ...atunci, toata durerea mea se ostoieste- ntr-un latrat, in zori...Speranta, Tu, cand o sa mori ?