Ţapul ispăşitor

 

Ţapul ispăşitor

Păşea şovăitor

Înafara zidurilor.

 

Soarele asfinţea

În faţa sa,

Iar umbra sa

Se proiecta

Pe feţele celor

Cocoţaţi deasupra

Meterezelor.

 

Ei îi strigau

Blesteme

Şi’l trimiteau

În pustiu.

 

Numai eu ştiu,

Îşi spunea

Ţapul ispăşitor

Că, de fapt

Sunt un norocos

Am scăpat

De sacrificiu

Şi, chiar de sunt

Un ţap ispăşitor

Prin deşert rătăcitor…

Sunt viu!

 

Uite colo

O căpriţă,

Ascunsă

După căpiţă!

O să merg la ea,

Măi frate

S’o întreb

De sănătate!

 

E capra vecinului

Şi  mâna  destinului!

 

Am plecat noi

Împreună

Şi’am tot mers

Vreo săptămână...

 

Ca şi noi,

Toată natura

Se dădea acum de’a dura

Din deşertic, cum era

Peisajul se schimba:

Copacii înmugureau

Şi din muguri expandau

Floricele roz, pe dată

Ca’ntr’o stampă japoneză

Expusă într’o simeză

În care păşeam

Cu ea…

 

Trei iezi negri,

Ca şi noi,

Frunzele

Unui trifoi…

Se iţeau din iarba deasă

În sfârşit

Suntem acasă!

 

O, ce veste minunată:

Suntem specie protejată!

Ploua

 

Foto: Lorémi- "La goutte de pluie"

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ploua mărunt,

Iar eu păşeam,

Deja cărunt,

 Pe’aleea ce

Se’acoperea

Cu negri purici.

 În stânga mea,

În dreapta mea

Ploua cu stropi

De catifea.

Şi toată apa

Se scurgea

Prin părul meu,

Pe fruntea mea

Şi tot cădea

Şi tot curgea,

Acoperindu’mi inima.

Ploua

Cu stropi mărunţi

Pe strada mea

Şi luna plină

’n bălţi

Se oglindea

Ploua din ea,

Ploua pe ea...

 Ploua mărunt

Pe'aleea mea

Antagonisme

 Ne trezim și ne culcăm,/ Plângem, râdem, ne certăm, / Suntem prinși, apoi scăpăm,/ Ne’ndoim, ne îndreptăm,/ Suntem triști, ne bucurăm, /Cădem și ne ridicăm, /Pierdem,  apoi câștigăm, /Inspirăm și expirăm, / Ingerăm și excretăm, /Dilatăm și contractăm ,/Acționăm și constatăm,/ Contemplăm, manifestăm,/ Contrazicem, aprobăm, /Separăm și combinăm,/ Ne ferim, ne implicăm,/Ne iubim și ne trădăm, / Curgem și ne agregăm ,/Ne lovim, ne alinăm,/Ne mirăm, ne întrebăm, /Ignorăm și cercetăm,/Validăm și anulăm,/Coborâm, apoi urcăm,/Ascuțim și îngroșăm,/ Credem și ne îndoim,/Murdărim și curățim,/Adunăm și risipim,/Ne dăm seama și greșim,/Ne hrănim și flămânzim ,/Tăcem, ne gândim, vorbim,/ Săpăm și acoperim,/Mergem, stăm,/Plutim, zburăm,/Protestăm, ne adaptăm,/ Stăm de veghe și visăm,/Hulim și ne închinăm, /Venim și apoi plecăm..., /Ne rănim, ne vindecăm,/Ne scuipăm, ne sărutăm,/Măsurăm, aproximăm,/Ne'nsurăm, ne mărităm,/ Ne luptăm, ne împăcăm,/Ne uscăm și ne udăm,/Ne'apucăm și ne lăsăm,/Înghețăm,ne condensăm,/Ne’nmulțim și ne'mpărțim, /Ne'nnoim și ne'nvechim,/ Înflorim, ne ofilim,/Ne naștem, trăim, murim,/...ne culcăm și ne trezim?!/Continuăm sau ne oprim?!

All'ombra di Masaccio

“despre îngeri” (fragmente)

Stăpâna mea

Ca și nefericitul  Werther

Stăteam si cugetam

La ce eram, în fapt : un biet măgar,

Caricatura unui falnic armăsar…

Până în clipa’n care

Se petrecu sublima intâmplare :

Să mi se’ ntâmple  tocmai mie

Sa fiu alesul ei dintr’o ‘ntreagă herghelie ?!

M’alese chiar pe mine

Din mulțime

Imi petrecu zăbala cu o mână

Si’n felul ăsta’mi deveni stăpână ;

Mă strânse în căpăstru,

Așa înmuguri destinul nostru ;

Urcă în șa,

Așa’ncepu povestea mea cu ea !

Fugeam de colo-colo prin padoc,

Cuprins iremediabil de amoc !

Stăpâna mea

Mă potcovește’atunci când schiopătez

Imi dă un cub de zahăr când nechez

Când mă țesală, parc’aș fi iar mânz

Mă’ntind ca și arcușul sub sacâz …

In timp ce ea’i vioara mea

Din ea se naște muzica !

Pe post de sperietoare,  ea folosește o cravașă,

Dar, vă spun drept, eu încă nu mi’am luat’o pe cocoașă !

Si când  își strânge coapsele de amazoană,

Atunci eu știu că trebuie s’o iau la goană !

Ea mă hrănește cu fân și cu ovăz,

Cu orz, cu malț și cu hamei

De’mi vine…

Vă zic, nu mi’e rușine :

Să fiu eu călăreț in locul ei !

Nu e miracol

Așa am ocolit orice obstacol

(In loc să sar pârleazul, ca viteazul)

Acei ce vor spectacol ca să vadă

Sunt liberi să admire mârțoage de paradă !

Ea nu vrea compania altui om

Tot ce’și dorește’i să mă poarte lin, la trap, prin hipodrom.

De hățuri, vezi bine,

Mă ține,

De vreme ce n’o iau nici hăis, nici cea

De nu vrea ea !

Si, pe onoarea mea,

 Mai bine’așa 

Decât, Doamne ferește, în  final,

Să mă vedeți cu vreo pereche de ochelari de cal !

Stări

Stări congruente, stări divergente, stări fluide, stări solide și stări sub formă de vapori... stări extreme, stări intrinseci, stări  de disperare și stări de exaltare, stări de poezie, stări prozaice...stări și muzici, muzici și stări, stări de căutare... de așteptare,  stări înalte, stări gregare...volante stări, mereu în altă stare ...de agregare!