Ţapul ispăşitor

 

Ţapul ispăşitor

Păşea şovăitor

Înafara zidurilor.

 

Soarele asfinţea

În faţa sa,

Iar umbra sa

Se proiecta

Pe feţele celor

Cocoţaţi deasupra

Meterezelor.

 

Ei îi strigau

Blesteme

Şi’l trimiteau

În pustiu.

 

Numai eu ştiu,

Îşi spunea

Ţapul ispăşitor

Că, de fapt

Sunt un norocos

Am scăpat

De sacrificiu

Şi, chiar de sunt

Un ţap ispăşitor

Prin deşert rătăcitor…

Sunt viu!

 

Uite colo

O căpriţă,

Ascunsă

După căpiţă!

O să merg la ea,

Măi frate

S’o întreb

De sănătate!

 

E capra vecinului

Şi  mâna  destinului!

 

Am plecat noi

Împreună

Şi’am tot mers

Vreo săptămână...

 

Ca şi noi,

Toată natura

Se dădea acum de’a dura

Din deşertic, cum era

Peisajul se schimba:

Copacii înmugureau

Şi din muguri expandau

Floricele roz, pe dată

Ca’ntr’o stampă japoneză

Expusă într’o simeză

În care păşeam

Cu ea…

 

Trei iezi negri,

Ca şi noi,

Frunzele

Unui trifoi…

Se iţeau din iarba deasă

În sfârşit

Suntem acasă!

 

O, ce veste minunată:

Suntem specie protejată!