Motto: "natura non facit saltus"Am atatat Speranta pana aproape de infinit! M'am topit eu ...pe ea, totusi, mult prea...subit?! Atata de'aproape de Soarele meu, cel de un singur Dumnezeu...sunt! Ca si Minele din Tine, ca si Tinele din Mine e trupul meu, din ciocolat-amara, topindu-se, in zilele de vara ...Tu, mereu altfel, Tu, tot timpul aceeasi... Nu te mai juca cu Omul din mine, Caci El a trecut de mult timp De vremea cand se mai putea juca... Din vina Lui, din vina Ta ! Cand visul tau dospeste-n el orori de dincolo, cand toate vamile-s platite cu marunt, iar rest iau doar saracii ce se nimeresc prin preajma, Cand venetici pretind ca sunt aici de cand Pamantul s-a plamadit,El insusi, din Preasfantul, si cand Cuvantul, sorbit din ciorba initiala, ma frige ...atunci, toata durerea mea se ostoieste- ntr-un latrat, in zori...Speranta, Tu, cand o sa mori ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu