Ţapul ispăşitor
Păşea şovăitor
Înafara zidurilor.
Soarele asfinţea
În faţa sa,
Iar umbra sa
Se proiecta
Pe feţele celor
Cocoţaţi deasupra
Meterezelor.
Ei îi strigau
Blesteme
Şi’l trimiteau
În pustiu.
Numai eu ştiu,
Îşi spunea
Ţapul ispăşitor
Că, de fapt
Sunt un norocos
Am scăpat
De sacrificiu
Şi, chiar de sunt
Un ţap ispăşitor
Prin deşert rătăcitor…
Sunt viu!
Uite colo
O căpriţă,
Ascunsă
După căpiţă!
O să merg la ea,
Măi frate
S’o întreb
De sănătate!
E capra vecinului
Şi mâna destinului!
Am plecat noi
Împreună
Şi’am tot mers
Vreo săptămână...
Ca şi noi,
Toată natura
Se dădea acum de’a dura
Din deşertic, cum era
Peisajul se schimba:
Copacii înmugureau
Şi din muguri expandau
Floricele roz, pe dată
Ca’ntr’o stampă japoneză
Expusă într’o simeză
În care păşeam
Cu ea…
Trei iezi negri,
Ca şi noi,
Frunzele
Unui trifoi…
Se iţeau din iarba deasă
În sfârşit
Suntem acasă!
O, ce veste minunată:
Suntem specie protejată!
.jpg)
